Thursday, 27 August 2009

Only joy, bloguţu' lu' Deia...

Din seria "Cum să-ţi îmbrobodeşti vecinii", citire... Am hotărât să fac câte o recenzie a blogurilor mele preferate, sau citite, sau pe care le am în blogroll şi nu am chef să le scot, înţelegeţi voi...
De ce? Că aşa mi-a venit, astăzi dimineaţă, pe la 10, în timp ce ştergeam praful de pe mobilă... m-a trăznit gândul aşa că, iată-mă!

Încep cu asta mică, Andrea, Only Joy, că mi-e dragă, recunosc şi o ştiu de mult, cred... de prin 2006 ... 2005. Only Joy serveşte fun, mai ales fun, şi e gratuit şi accesibil tuturor. Pe lângă asta, clar Deiuţa nu face mari eforturi, e naturală (nu că noi n-am fi!) în ceea ce scrie, spontană (aşa mi-o imaginez eu), e fată normală, măi! Ce să mai! Acum spuneţi-mi şi mie cine s-ar fi gândit să scrie despre una bucată muscă rătăcită în sticla de Cola? Ha? Nimeni! Exact! Şi de ce e normală Deia în toată povestea asta? Pentru că la ea intră musca în sticlă şi stă acolo ca să fie evaluată de cercetători. La toată lumea ar trebui să intre muştele în sticlă, numai la ăia mai anormali nu se întâmplă asta (adică celor ca mine), fie pentru că nu au sticlă fie pentru că muştele se tem de ei. (Hai că parcă s-a legat ceva :)) )

De ce-mi mai place Only Joy? N-o să vă vină să credeţi, dar Only Joy are foarte multe trimiteri în locuri interesante. Când sunt la Deia pe blog parcă aş cere un pic de spaţiu să respir; şi în stânga şi în dreapta, sus, jos, mai sus, mai jos, e ocupat tot ce se putea ocupa cu trimiteri: alte bloguri, siteuri, stuffuri interesante.
Cum eu sunt bleagă, evident că mă trezesc întrebându-mă "Unde oi fi citit eu chestia aia despre...?" şi ca să nu mai tastez disperată în taskbar, merg fuguţa la Deiuţa şi sigur găsesc.

Şi nu în ultimul rănd, eu şi Deiuţa avem ceva în comun: semănăm (cică) fizic! Exact! Toată lumea spune asta.
E adevărat că la scurt timp toţi se răzgăndesc, dar cred că de vină sunt reacţiile mele schizofrenice la auzul blasfemiei. "Unde ¤#%&%&%/&/"¤& vezi tu că semnănăm?"
A nu se înţelege greşit, Deia e o Nefertiti a României, problema e la mine, că nu-mi place să fiu comparată sau evaluată prin comparaţii. Evident, exagerez de fiecare dată.

Asta a fost tot, Deiuţa te iubim şi ca tine vrem să fim!

-----------------------------------------------------
Alte anunţuri:
*acest articol este un pamflet academic (huh?), sperăm ca nimeni să nu se simte lezat sau înţepat de cele de aici
*acest articol este tot un pamflet şi este interzis persoanelor cu spiritul glumelor ruginit

6 reacţii şi atât:

  1. mutumesc draga >:D< ...sa fi iubita... si spor la scris in continuare ;)

    ReplyDelete
  2. Excelentă idee... Citesc şi eu, de multă vreme, cu mare plăcere, blogul Only Joy...

    ReplyDelete

graiul mulţimilor