Wednesday, 12 October 2011

I say

E dimineata. E frig. Si e un fel de intuneric. Caini latra. Poate le e groaza de toamna prea rece. Un om inalt, bine imbracat, cu o geanta pe umarul drept trece pe strada in jos. Spre oras. Casele arata ciudat prin ceata. Toate sufletele stau si asteapta razele de soare care incerca sa isi faca loc printre atatia pasi repezi. Mii si mii de inimi care bat fiindca soarele refuza sa le mai incalzeasca. Un caine sta in mijlocul drumului. Un copil trece pe langa el si incerca sa il alunge de acolo. Se gandeste ca ii e mai bine pe trotuar. Bunica lui e prea grabita ca sa mai observe. In viata, trebuie intotdeauna sa iti amintesti ca e mai importanta atitudinea si muzica decat esecurile si ploaia.

3 reacţii şi atât:

  1. si mereu mi-e frica dupa ce vad toate astea.
    ma simt precum cel mai mic om din lume.

    ReplyDelete
  2. @ a dreamer.. i know :)
    @ narcisa, multumesc!

    ReplyDelete

graiul mulţimilor