there is something beautiful about life,

Uneori mi-as dori ca fericirea sa fie ceva asemenea unui nasture mic, poleit cu un fel de pace pe care poti sa o privesti in ochi. Un nasture pe care il cosi pe haina unui om. Si atit. Frumos si simplu. Peste tot. Fiindca e atita frumusete in jur. Fericirea si pacea se nasc din frumusete. Atunci cind nu mai vezi dincolo de peretii gri ai vietii, iti pierzi capacitatea de a gasi frumusetea. Sint oamenii care mereu au cautat fericirea intr-un fel de urit. Undeva, acolo intr-un colt de viata s-au ratacit, pentru ca nu au crezut niciodata cu adevarat in frumusete. Atunci, nu mai vad ca ceea ce cauta e chiar in fata lor.

Ce bine ar daca fericirea ar fi un nasture pe care sa il poti coase pe buzunarele oamenilor. Asa, ei si-ar purta fericirea in fiecare zi. Si poate ar ride mai mult, ar iubii mai mult, ar traii mai mult. Dincolo de toti peretii din ziduri groase pe care s-au straduit atit sa le construiasca. Atunci poate, ar darima tot si ar avea iar sufetele tari. Si pline de frumos.

Sint oamenii care isi inchid frumusetea in sticle pe care le arunca aiurea, prin univers. Pe urma spera si asteapta si uita cine sint. Atunci cauta. Si uneori se impiedica de fericire. Apoi timpul si viata le intinde cheia. Nu le mai ramine decit sa intinda o mina si sa danseze. Niciodata nu trebuie sa uiti cine ai fost si cine esti. Insa niciodata nu trebuie sa traiesti in trecut. Frumusetea e in prezentul pe care inca mai trebuie sa il construiesti.