lucruri marunte si culori

Ninge. Incet, cu fulgi mari care danseaza in racoarea diminetii. Un dans imaginar, asa, ca un fel de primavara prea timpurie. Si pune stapinire peste tot si misca intreaga existenta a fiintelor grabite. Citeodata e greu sa iti aduni gindurile cind totul in jurul tau incearca sa distraga atentia; lucrurile, oamenii. Si fulgii de zapaada cu galagia pe care o fac atunci cind ating pamantul. Asa iti amintesti cuvintele, in galagie. E la fel cu oamenii de zapada care la primele raze de soare se topesc. Poate ca unii oameni sint un fel de oameni de zapada. Dar nu se topesc dimineata cind in camera doarele isi intinde razele. In schimb, zimbesc. De atita culoare si lumina. Fiindca stiu ca pina si o raza mica, zapacita care lumineaza atit de frumos peretele, poate sa iti zburde aiurea prin suflet. Si lasa in urma mici explozii de culoare, peste tot.

Si dintr-o data totul devine atit de alb si de linistit. Tot zgomotul din jur se transforma in mici batai din inima. De un fel de moment in care iti aduci aminte ca fericirea sta in lucruri marunte, in lucruri neintelese si in culori care prind viata.